de cand astept sa vina... sa simt mirosul de ghiocei, de pamant reavan si de ploaie... sa simt cum mi se subtiaza sangele si revin la viata, sa incep, sa creez, sa zburd... mi-e dor de pajistile copilariei, mi-e dor de inceputuri, mi-a fost dor de primavara. a venit, mi-e bine, mi-e drag, zambesc si o iau de la inceput.
mai am inca prieteni, acei oameni care isi mai aduc aminte ca traiesc si simt ceva pentru ei, le multumesc celor care nu au uitat cat de mult iubesc primavara si mi-au trimis cateva randuri, un gand, un zambet :)
ma intristeaza putin criza de-afara, incerc sa nu ma uit la TV, sa nu vad magazine si cafenele inchise la tot pasul, sa nu simt lipsa rasfatului de altadata, cu un masaj sau un tratament special, nu ma mai gandesc sa imi cumpar noua colectie de pantofi sau rochii, incerc sa traiesc si sa ma bucur de ce am si slava Domnului, am destule... nu ma intereseaza criza nimanui, pentru ca nu cred in cuvantul criza, criza e in mintea oamenilor si este provocata de cea mai mare putere in stat, presa. un bun prieten de-al meu ar scrie acum: Smile! da, de ce nu?
nu mi-am pierdut inca originalitatea, dar am luat o pauza de gandire si nu am mai scris... incerc sa ma bucur de viata asa cum e, fara prea multe complicatii... viata ne ofera din plin o lista intreaga de complicatii. nu e obligatoriu si sa ceri complicatii de la viata. in cazul meu, cererea e zero, ca sa vorbesc in termeni economici :)
mi-e dor de soare, de iarba, de roua, de cort, de padure, de rau, de floare, de pasare, de zbor...
