timpuri de ... criza

"Mintile stralucite discuta idei.Mintile luminate discuta evenimente.Mintile "scurte" discuta oamenii!" - Eleanor Roosevelt

ma intreb uneori daca unii oameni sunt constienti de efectele vorbelor lor, spuse sau scrise, sau doar doresc sa se auda vorbind sau sa se vada, undeva, pe prima pagina a ziarelor.

nu ma uit la televizor. mi se pare cel mai mediocru mod de a raspandi evenimente, privite prin ochii altor persoane si "manipulate" dupa bunul plac al patronilor diferitelor televiziuni.

nu fac politica, pentru ca nu sunt o persoana care se adapteaza conform interesului de moment.

nu ma identific cu gloata si niciodata nu am mers in directia ei. prefer sa fiu considerata nebuna aia care nu vrea sa creada ca e criza, care refuza sa isi abandoneze clientii de frica ca nu va mai avea un profit de 300%, ci doar unul de 10-20 %. etc.

mi-aduc aminte de un joc din copilarie, de-a v-ati ascunselea... :) unul dintre participanti avea rolul de "a salva turma". hahahaha. cum suna :)... da, vreau sa salvez turma, turma asta de mediocri care se plang non-stop pe toate canalele, in loc sa ia taurul de coarne si sa dovedeasca ca au o barbatie intre picioare. e atat de usor sa ne plangem non stop... barbatii au ajuns de mila lumii... cum poti avea incredere ca unul dintre ei ar putea fi tatal copilului tau, cand nici macar nu isi mai ascunde neputinta si panica si se afiseaza pe post de plangacios la tv?

in ultima vreme din ce in ce mai multi barbati se plang. oare in mintea lor sa nu fie decat teama ca daca nu mai au Mercedes si vila, le fuge gagica? hahahaha... oare doar in asta sta barbatia lor? oare doar atat au ei de spus? oare ei nu inteleg ca daca o femeie si-ar sufleca poalele si ar trece la treaba, ii poate face sa se simta mici, mici de tot? cu cat barbatul e mai complexat, cu atat masina pe care o conduce e mai mare si mai luxoasa si cu atat mai mult se streseaza de frica sa nu piarda in fata vreunei muieri istete.

ce vremuri, domne! hai cu criza! :)))

cooking my feelings

My English is not my best point, but I don't know why I received my thoughts in English, so I am gonna give a headache to everyone who will try to understand what i wrote :)))

yesterday i had great fun, a special friend joyned me in the kitchen and we practically cooked for my sister who was starving just smelling all the tasty things we've put in the pans.

i didnt cook with such pleasure and fun since long time... i've just cooked my feelings and senses and thoughts and i put all my heart on the table and sliced it. the result was absolutely amazing: laugh, fun, hugs, music, energy, joy.

de ce ne ferim de profunzime

multumesc acelei persoane care mi-a dat indirect ideea de a crea acest blog. mi se pare cea mai libera forma de exprimare pe care am folosit-o pana acum. nu citeste nimeni si toti citesc in acelasi timp :) asa ca esti liber sa "debitezi"... ma distrez de minune cu incercarile mele timide de a redescoperi ceva uitat demult, ceva ce ma gandeam ca imi voi aminti pe la pensie :) : pofta de scris.

am strans in mine atatea ganduri, am incercat sa le comunic diferitelor persoane intalnite pana acum in viata mea, unii deveniti foarte buni prieteni, unii doar trecatori... am ajuns la concluzia ca daca nu gasesti un destinatar receptiv la gandurile tale, e mai bine sa ramana la stadiul de ganduri :) ma intreb daca nu cumva mi-e teama de profunzime sau doar mi-e lehamite sa mai comunic oricui ce gandesc, de teama ca vorbele mele nu vor ajunge la destinatie... sa incerc la nesfarsit, sa fiu perseverenta? sa continui sa vorbesc cu un zid, pana mi se va deschide, la formula magica cu mult "susan" (e.g. Sesame, deschide-te!)? sa fie zidurile receptive la gandurile mele?

zambesc, gandindu-ma cate ziduri am intalnit... e oare atat de greu sa ajungi acolo, in adancuri, sau oamenilor le este frica sa-si deschida inima, nu cumva sa trebuiasca sa-si asume apoi oarece responsabilitati si sa trebuiasca sa fie pedanti, perseverenti, profunzi... sa demonstreze prin fapte taria vorbelor lor :) cineva imi spunea ca prefera sa fie superficial, pentru ca atunci cand isi pune sufletul pe tava si e calcat in picioare, se simte ca un melc, pe care il atingi cu piciorul si fuge imediat in carapacea lui si apoi ii ia ceva timp sa iasa din nou la soare...

de ce ne ferim sa fim profunzi? am citit de curand undeva ca "cel mai bun mod de a nu iti asuma nici o responsabilitate este sa nu promiti niciodata nimic". oare putem trai asa?

ce daca suntem profunzi si incercam sa mergem pana la capat, sa ne facem timp sa intelegem, un prieten, un amic, un colaborator, un iubit? si sa nu ne grabim cu verdicte si raspunsuri spontane, dar de multe ori atat de superficiale? ne e teama ca am putea fi raniti daca spunem exact ce simtim, daca ne aratam eul? de ce ne infasuram in parabole si scuze mirobolante, cand este atat de simplu sa spui ce gandesti? hahaha... oare ce ar fi in lume daca s-ar inventa o masina de citit ganduri? eu cel putin m-as distra de minune, dar as si intelege... de ce nu putem spune cuiva cu care am avut o relatie, pur si simplu verde in fata: pa, s-a terminat, nu mai stau cu tine pentru ca... sau unui partener de afaceri: uite, imi plac produsele pe care vrei sa mi le oferi, dar cu contractul asta simt ca imi bagi mana in buzunar pana la umar (dar s-a inventat pentru asta cuvantul "negociere" sau "agreement" si mai tare!)?

de ce nu incercam sa analizam profund consecintele si faptele noastre, pe termen lung? si ne grabim sa punem eticheta pe unul care e mai "mutulica" dar care gandeste inainte de a face?

oare el nu e mai profund decat noi? oare tacerea nu e uneori semn de intelepciune? oare nu e mai bine sa taci decat sa spui ceva aiurea, asa, doar sa fie spus? si pe care sa il uiti in secunda doi?

prefer magarusul de povara in locul armasarului pur sange. primul e mai rezistent, iti sta aproape mai credincios si mai ingaduitor. veti spune: da, dar nimic nu se compara cu zvacul armasarului, cu coama lui neagra si lucioasa? oare nu e semn de superficialitate? oare nu vrea sa ne spuna: eu sunt tare si mare, voi nu ma puteti ajunge? oare are vreo remuscare cand rupe gardul tarcului si alearga in salbaticie, unde ii place lui cel mai mult sa fie rege? fara sa aiba nici o parere de rau ca isi paraseste stapanul care il ingrijeste? veti spune: dar el are nevoie de libertate! nu avem toti nevoie de asta si totusi profunzimea ne face responsabili si atasati principiilor care ne leaga de ceilalti oameni?

din floare in floare, e atat de romantic, atat de simplu, vezi doar ce e la suprafata, frumos aranjat, estetic, ingrijit, ce rost are sa mai intri si sa stai un pic, sa analizezi ce e in spatele aparentei? viata e atat de scurta, nu-i asa?

revin :)

about....everything... for the tiger :)

i've just met a wonderful person. who told me that love is the most important thing in our life. but he is afraid of love. he broke his heart two times and now he doesn't want to give it to anybody else. and I understand this. i respect this. who can understand this better than me? maybe you and you and you and all the people who was hurts at least once in a lifetime.
so, enjoying my friend, what you have today and don't think too much what tomorrow will bring you. life is wonderful.... if you know how :)
thank you my friend, for bringing so much joy in my life, for having so much fun and for cherish me so much... i know we will be friends forever and we are so much alike. if i have to choose between a big love and a everlasting friendship, i would be happy to choose the friendship.

thank you :)

don't like new things

imi lua mama cate o rochita chinezeasca, brodata. aproape facea crima sa gasesca asa ceva pe vremea lui Ceausescu. venea fericita acasa si mi-o arata. iar eu incepeam scandalul. trebuia sa ma forteze sa o probez. asta se intampla numai dupa o partida buna de plans :)

o data am rupt una, de ciuda ca trebuia sa o port imediat, la ziua unui copil.

dar mama, practica, a gasit o solutie... mama :)

tot ce imi cumpara nou, aducea acasa si le aseza la vedere, pe scaune sau prin casa.

apoi incepea sa mi le arate, una cate una, sa inventeze cate o poveste despre fiecare, sa ma atraga, sa-mi incite imaginatia... imi placea sa ma uit la ele cand eram singura si sa-mi amintesc povestea.

mai trecea putin timp, lucrurile prindeau mirosul casei, miroseau a mama sau a cornulete cu nuca... atunci incepeau sa-mi placa. daca apuca sa-mi placa un lucru, il purtam si il ceream neincetat, pana se rupea. pastrez si acum cateva lucruri dragi din copilarie.

sentimentul acesta nu s-a schimbat o data cu trecerea timpului... :) si acum e la fel. am preferat sa-mi iau prima masina la mana a doua, masina pe care am primit-o la primul meu job, am ales-o din parcul deja existent, desi mi se repartizase una noua. cand mi-am luat prima mea masina noua, a trebuit sa o dau altcuiva sa o conduca prima mie de kilometri. nu ma puteam urca la volan.

si acum imi cumpar haine si le pun pe umeras. incep sa le port dupa ce incep sa-mi fie dragi.

imi plac oamenii vechi, vinul vechi, cartile vechi, asa ma simt in universul meu, cand stiu, cand inteleg, cand pipai si simt ceva cunoscut...

mi-am luat un telefon nou, foarte sofisticat si business... il am de doua luni si nu suntin stare sa schimb datele din cel vechi in cel nou. imi place atat de mult acum cel vechi, incat parca astept sa se toceasca de tot :)

sunt o traditionalista? poate. sunt o baba de 95 de ani? :) (asa mi-a spus un vechi prieten, care ma iubeste foart emult :)), sunt o persoana care se ataseaza mai mult de sentimente decat de lucruri? poate. asa sunt eu? poate. cred ca sunt iubita pentru asta... azi colind

ganduri...la ceai

nu am iesit de trei zile din casa. m-am uitat pe geam. a nins. a nins frumos, cu fulgi mari si linistiti. ca intr-o poveste. a mea. am visat. am stat cu mine. si cu cana mea cu fluturi. am baut ceai. am cumparat de curand o colectie de ceaiuri naturale, be baza de ceai verde, cu diverse adaosuri, de oolong, iasomie, menta. m-am relaxat testand fiecare aroma. iasomia m-a purtat pe meleaguri orientale, cu plaje si palmieri si dans din buric, masaje cu uleiuri aromatice si mancaruri asiatice pline de sucuri si savoare. oolong m-a trimis in indepartata China, cu tainele ei de milenii si lanurile de orez la care trudesc atatia oameni, cu pagode si parcuri imense si viata ca de furnicar. iar menta m-a intors in gradina bunicii, care o folosea si pe post de condiment, la diverse mancaruri, pasamite ramas in zona din perioada ocupatiei turcesti.

m-am bucurat de fiecare clipa petrecuta cu mine. mi s-a parut ca traiesc un adevarat rasfat. nu am petrecut niciodata atat de mult timp cu mine. sa ma invat, sa ma cunosc, sa ma descopar, asa cum sunt eu de fapt, fara machiaj, fara ciorapi de nylon, fara costum de birou sau tenisi de teren, fara cosmeticale si pieptanaturi sofisticate. nici macar oja. asa cum m-a facut mama. doar eu si cu mine. am vrut sa stiu ce parfum mai am, ce culoare au ochii mei, cate kilograme am pus pe mine datorita civilizatiei, cum e sa dormi pana la ora 12, cum e sa gatesti in liniste, fara sa ai grija timpului, cum e sa te bucuri de o melodie, sa-ti lipesti nasul de geam si sa te uiti cum ninge.

si nu m-am plictisit deloc. am dansat chiar. in ritmul meu, propriu. am retrait cele mai frumoase clipe din copilarie si am ras. am retrait prima iubire si am plans. am ascultat, am invatat, am scris, am conversat cu un alt eu. am fost eu. si a fost bine. mai stati si cu voi cateodata, oameni buni. aveti nevoie de voi. fara etichete. bucurati-va!

perspective

momentele, oamenii, locurile, faptele... m-au ajutat sa ajung aici. si sa pot scrie acum. despre acest subiect. il am in minte demult. de vreo 4-5 ani. cand nu intelegeam de ce. de ce-urile au stat mereu pe varful limbii mele si nu mi-au dat pace. cred ca varsta de ce-urilor nu se tremina niciodata la un geaman. nu cred in zodii, asa cum sunt ele comercializate pe site-uri si in presa. si nici nu pun etichete oamenilor pe care ii cunosc. ah, asta e rac, prea sensibil, sau taur, prea din topor, sau geaman, prea superficial. ma feresc de asa ceva. desi toate aceste insiruiri nu sunt decat perspective. ale altor oameni, care gandesc in alt mod si au o alta informatie si interpretare a informatiei.

de ce oare vrem mereu sa apartinem unui grup, sa ne definim ca facand parte dintr-o categorie? grupul oamenilor care beau lapte cu cana pe care o tin in mana stanga sau grupul gemenilor nebuni care merg desculti pe poteci de munte sau grupul celor care refuza sa creada ca inca se mai poate face ceva in tara asta sau grupul celor ca nu au nici o parere, sunt indiferenti, tacuti si muncitori, etc.

de ce ne este bine cand ne sustine cineva convingerea ca nu suntem singurii care gandesc asa?

acum 5 ani am fost pusa in situatia de a studia intr-un grup de 5 persoane, fiecare cu pregatire diferita. Un inginer, un economist, un pilot, un doctor si un licentiat in litere. si trebuia sa lucram la un studiu de caz. fiecare trebuia sa scrie propria solutie pentru studiul de caz, iar dupa aceea aveam 2 ore in care sa concepem solutia finala a grupei noastre, bazata pe solutia fiecaruia dintre noi. atunci am fost uimita sa primesc raspunsul la un de ce al meu, atat de arzator. si de atunci am inceput sa ascult oameni. sa inteleg. sa observ. perspective.

cred ca a fost cea mai interesanta experienta de invatare pe care am avut-o, care m-a ajutat sa ma finisez ca personalitate. sa inteleg ca fiecare solutie data de fiecare coleg din grupul meu era buna, doar ca era data din perspectiva proprie. a fost uimitor sa observ ca un mar poate fi privit din atatea unghiuri si sa ramana tot un mar.

desi fiecare are perspectiva sa asupra unui lucru, sentiment, persoana, totusi incercam sa gasim in toate elementul comun, care ne leaga, care ne anima sa mergem mai departe, fara de care ne-am simti ca neapartinand unei lumi, chiar si formata doar din doua persoane.

se poate mai mult?

azi am fost tradata de doua ori. de catre cel mai bun prieten si de catre iubit. care tradare doare mai tare? oare un om poate suporta mai mult de-atat?

numai iubirea

titlu de telenovela... la asta mi s-a spus azi ca sunt buna. sa scriu texte de telenovele. poate ca asa e. daca e o telenovela viata, atunci da. daca e o telenovela iubirea, atunci da. daca e o telenovela durerea, atunci da. daca e o telenovela renuntarea, atunci da.

for a special... friend

to you and to everybody who wants to understand... romanian is such a wonderful language, full of nuances, like the nature, she has a surprise for everyone who wants to go deep inside.

i woke up trying to understand... how difficult is to try to say to someone I love you, in a different language. dont't laugh, but is really very hard. is about understanding.

love has so many nuances in Romanian, but the meaning can be different for somebody who doesn't understand Romanian. Even love is the same all around this earth, and it has a common language, even though, is about understanding....

you can send love to someone and not receive anything back, because is so difficult to receive love in a different way you are used and you cannot give back the same. this doesn't mean you dont love, is mean that you don't understand how...

you can receive love through different ways, but nothing compares with the love received in your language... this gives you strenght, power, trust, you can feel close with that person, because you understand her, because you can call her or him in the middle of the night and tell her or him in your own language that you had a nightmare, that you need some help, or just tell her or him that you love... in your own language.

a lot of people can break my words saying that love has no frontiere. yes, you are right, love doesnt take into account if you are black or white, if you are tall or short, if you are fat or slim, if you are asian or european and so on... love means facts, also.

and when we cannot tell in our own language how much we love a person, we can show this, we can use an universal language, the heart language, that everybody knows... is so strange, but is so true: hearts can speak any language, hearts can communicate more than people.

so love is in the end communication... you can start today!

tell one people that you love him!

show love to the one you want!

open your heart and let her speak!

you will be amazed what hearts can tell us!

lets speak love today :) everybody, common, is so easy :)

despre...prietenie

PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug. ♦ Atitudine plină de bunăvoinţă, prietenoasă faţă de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între ţări bazată pe aspiraţii, năzuinţe, interese comune.
PRIETENÍ//E ~i f. 1) Sentiment, de obicei durabil, propriu relaţiilor dintre prieteni; amiciţie. 2) Legătură de colaborare bazată pe comunitatea de interese şi de aspiraţii.

si totusi... cred ca cei care au creat DEX-ul, au fost nevoiti sa se limiteze la asta, din lipsa de .... spatiu :)

oare de ce prima persoana pe care dorim sa o vedem, sunam, imbratisam, chemam, auzim, atunci cand avem nevoie, este un prieten? oare de ce unii sunt prietenii nostri? oare ce legatura are atasamentul cu prietenia? care vine primul? de ce se indoiesc pana si cei de la DEX, ca acest sentiment este "de obicei durabil" ? adica ce il face sa devina nedurabil? exista prietenie intre un copil si un batran? dar intre o femeie si un barbat? dar intre un om si un animal? cine poate defini exact acest sentiment? de ce nu putem fara prieteni? oare de ce casniciile cele mai rezistente sunt acelea care se bazeaza pe prietenie si mai putin pe pasiune? oare de ce pasiunea trece si prietenia ramane? si cine decide cand o persoana devine prietenul tau? nu e oare prietenia tot o forma de a ne hrani ego-ul? si de ce prietenia moare?

si multe alte intrebari....
....
prietenia si banii: uleiul si apa - Mario Puzo
prieten e cel cu care poti ramane in liniste - Camillo Sbarbaro
un prieten este un alt tu insuti - Zenon
prietenia este santaj reciproc ridicat la nivel de iubire - Robin Morgan
un prieten este un dar pe care ti-l faci singur - Robert Louis Stevenson
prietenia perfecta este o creatia a omului. cea mai inalta din toate - Jean Cocteau
prietenia inceamna sa fii alaturi de prieteni nu cand au dreptate, ci cand gresesc - Andre Malra
prietenia este iubire fara aripi - George Byron
a avea un prieten este mai vital decat a avea un inger - Nichita Stanescu
prietenia este inchisoarea sufletului de buna voie in trup strain - Dimitrie Cantemir
prietenia inseamna un suflet in doua trupuri - Aristotel
un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima - Gabriel Jose Garcia Marquez

Katie Melua - Nine million bicycles

picatura

picatura aceea era diferita fata de toate picaturile din lume. era stralucitoare, vesela si in ea se reflecta curcubeul. parca era o picatura vorbitoare. intelegea tot ce vorbeam. ne tineam de mana si ea staruia intre noi, pe obrazul tau stang. tu faceai planuri si deja proiectasem casa, gradina, insula, stiam tot si eu saltam de fericire, ca o strengarita. si picatura se misca si ea in ritmul meu. parca zambea, sugubasa ca era bagata in seama. stia ca e o picatura vesnica si se si vedea pe insula, printe palmieri, la umbra. soarele ar putea fi fatal pentru ea, dar stia ca vom avea grija de ea. si tremura de fericire. se gandea ca de acolo, din umbra, va avea grija de copiii nostri, ne va instiinta cand sunt in pericol, va fi langa noi cand vom fi fericiti sau suparati, va sti sa ne inveseleasca cand avem griji si sa participe la toate bucuriile noastre. erai incantat. mi-era teama ca zambind, picatura va aluneca de pe obrazul tau si se va rostogoli in neant. dar zambeai atat de frumos, iar ea stralucea de fericire pe pomete, colorata si increzatoare.

eu

m-am intrebat de multe ori daca un om poate avea toate bucuriile la un loc, daca poate fi iubit, daca poate avea copii frumosi si destepti, parinti care sa le fie bunicii ideali, o cariera excelenta, deoarece fac exact ceea ce isi doresc, avere suficienta pentru a nu se uita niciodata la o eticheta, cultura asemena, prieteni adevarati, sanatate si forma excelente... daca ar exista asa, ceva, oare oamenii ar mai putea fi fericiti, neluptand mereu sa atinga acest ideal?
cred ca lupta este mai frumoasa si mai aducatoare de fericire decat fericirea in sine. intotdeauna m-am ferit de rutina si de ceva caldut. nu am stiut sa fiu diplomata, am cerut mereu totul sau nimic. desi sunt destul de toleranta si adaptabila, prefer focul viu unei sobe caldute, prefer cota maxima de implicare, decat acele banale: nu stiu, poate, mai vedem, mi-e indiferent, nu am nici o preferinta.
indrazneste sa ceri, asta a fost mereu deviza mea, m-am luptat sa-mi depasesc limitele, pentru ca am dorit intotdeauna ce este cel mai bun, fara sa fiu snoaba. dar prefer calitatea in schimbul cantitatii. progresul in locul stagnarii. visele in locul plafonarii. oamenii destepti in locul celor frumosi. inima in locul mintii. desi fara minte nu pot ajunge la inima. prefer sa merg in ploaie decat sa desfac umbrela. sa zambesc pe strada la cineva care merge incruntat. sa alin un copil certat de mama pe strada, oferindu-i un zambet de complicitate si intelegere. sa merg pana in panzele albe daca doresc sa obtin adevarul. sa nu traiesc din trecut, cand prezentul este atat de incitant si promitator. sa nu tin in mine lucruri ce ar putea sa ma macine si sa ma impinga catre boala. sa daruiesc mai mult decat primesc. sa zambesc mai mult decat plang. sa visez mai mult decat pot. sa fiu eu.

fluturi

se uita pe fereastra, fara o tinta precisa. ploua. erau ultimele zile de toamna. simtea ca o sufoca aerul din casa si iesi pe terasa.
frunzele zburdau fericite intr-un alai miscat de vant si era atat de frig incat simti cum i se taie respiratia. statu asa o vreme. una parca semana cu un fluture.
in zborul ei ii atinse obrazul. simti atingerea uda, ca pe o mangaiere si gandul ei se indrepta spre copilarie... ce fericita era cand gasea cate un fluture asezat pe frunza unei plante. fugea prin toata gradina sa il poata prinde. si pentru ca invatase la scoala ca fluturii traiesc doar o zi, ii strivea in plamele ei mici si apoi ii ingropa in locul special din gradina, destinat comorilor. asa, sa ramana pentru vesnicie. sapa o mica gropita, cat sa intre in ea o bucata mica din staniolul unei ciocolate, modelate sub forma de caus, apoi aseza fluturele usor, fara sa il striveasca. apoi cauta un ciob de geam si il aseza peste fluture, sa poata admira in fiecare zi comoara....
era ora ceaiului, intra in casa. de-atunci facuse o pasiune pentru fluturi. mai tarziu intelese ca simbolizeaza de fapt libertatea, bucuria... era in sfarsit fericita. aparu zambitoare in salonul de ceai si prietena sa, venita in vizita, nu putu sa nu remarce schimbarea. o intreba:
Eliza, s-a intamplat ceva?
ea se intinse dupa ceasca de ceai si o privi strengareste:
nu, ce sa se intample? Au inviat fluturii!

inceputuri

rasarit, est, dimineata, inceputul zilei, primul plans de copil, primul copil, prima sarutare, primul barbat, prima femeie, prima zi de munca, prima privire, prima dragoste... inceputuri.
ma uimeste fiece inceput, ma umple de fericire si de energie.
inceputul zilei... ca un ritual aproape. raza aceea insistenta ma trezeste fix la 7,30, cand ajunge in dreptul ochiului meu stang si se plimba jucausa, ca un laser ce imi incalzeste pleoapa.
mirosul cafelei la ibric, ce se raspandeste prin toate colturile casei, in timp ce apa tasneste vioaie din dus. terasa cu muscate, care da spre piata si ma asteapta sa sorb prima inghititura de cafea cu aroma de bazar. vanzatoarele vesele, care randuiesc toate bunatatile lumii si mii de flori, aduse de peste tot sa-ti incante privirea. claxonul strident al masinilor ce se bombeaza si icnesc la coada, parca dornice sa isi ia zborul peste coada imensa...
inceputul iti da aripi, esti entuziast, esti fresh, esti gata de o noua incercare. emotiile dau navala si iti rumenesc obrajii, devii grabit, parca nu se mai intampla o data, parca s-a oprit timpul in loc, parca tot sangele din lume s-a adunat in venele tale si e gata sa explodeze. esti increzator, plin de speranta, de avant, o intreaga lume iti sta la picioare pentru o clipa, e inceputul!
imi place sa cred ca lumea este facuta din inceputuri. ca inceputurile nu se termina niciodata. ca inceputul este starea mea de spirit si pot darama muntii, daca vreau, cu puterea data de inceput.
maine (pardon, azi) incep un nou an. nici nu imi vine sa dorm de emotie. incep. pornesc. vreau. sper. visez. muncesc. creez. ofer.