sâmbătă, 10 ianuarie 2009

don't like new things

imi lua mama cate o rochita chinezeasca, brodata. aproape facea crima sa gasesca asa ceva pe vremea lui Ceausescu. venea fericita acasa si mi-o arata. iar eu incepeam scandalul. trebuia sa ma forteze sa o probez. asta se intampla numai dupa o partida buna de plans :)

o data am rupt una, de ciuda ca trebuia sa o port imediat, la ziua unui copil.

dar mama, practica, a gasit o solutie... mama :)

tot ce imi cumpara nou, aducea acasa si le aseza la vedere, pe scaune sau prin casa.

apoi incepea sa mi le arate, una cate una, sa inventeze cate o poveste despre fiecare, sa ma atraga, sa-mi incite imaginatia... imi placea sa ma uit la ele cand eram singura si sa-mi amintesc povestea.

mai trecea putin timp, lucrurile prindeau mirosul casei, miroseau a mama sau a cornulete cu nuca... atunci incepeau sa-mi placa. daca apuca sa-mi placa un lucru, il purtam si il ceream neincetat, pana se rupea. pastrez si acum cateva lucruri dragi din copilarie.

sentimentul acesta nu s-a schimbat o data cu trecerea timpului... :) si acum e la fel. am preferat sa-mi iau prima masina la mana a doua, masina pe care am primit-o la primul meu job, am ales-o din parcul deja existent, desi mi se repartizase una noua. cand mi-am luat prima mea masina noua, a trebuit sa o dau altcuiva sa o conduca prima mie de kilometri. nu ma puteam urca la volan.

si acum imi cumpar haine si le pun pe umeras. incep sa le port dupa ce incep sa-mi fie dragi.

imi plac oamenii vechi, vinul vechi, cartile vechi, asa ma simt in universul meu, cand stiu, cand inteleg, cand pipai si simt ceva cunoscut...

mi-am luat un telefon nou, foarte sofisticat si business... il am de doua luni si nu suntin stare sa schimb datele din cel vechi in cel nou. imi place atat de mult acum cel vechi, incat parca astept sa se toceasca de tot :)

sunt o traditionalista? poate. sunt o baba de 95 de ani? :) (asa mi-a spus un vechi prieten, care ma iubeste foart emult :)), sunt o persoana care se ataseaza mai mult de sentimente decat de lucruri? poate. asa sunt eu? poate. cred ca sunt iubita pentru asta... azi colind

1 comentarii:

Anonim spunea...

moartea nu poate nimeni s-o-nvingâ
ea biruie trupul, în luptă nedreaptă
încercă, tu, trecătorule în astă viaţă
să laşi urme, ce ea, nu poate să ucidă

Moartea ne va face mai buni, doar cu ceea ce lăsăm dupa noi.

Citate de Viorel Muha

http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Viorel+Muha
http://milenium-art.blogspot.com/