perspective

momentele, oamenii, locurile, faptele... m-au ajutat sa ajung aici. si sa pot scrie acum. despre acest subiect. il am in minte demult. de vreo 4-5 ani. cand nu intelegeam de ce. de ce-urile au stat mereu pe varful limbii mele si nu mi-au dat pace. cred ca varsta de ce-urilor nu se tremina niciodata la un geaman. nu cred in zodii, asa cum sunt ele comercializate pe site-uri si in presa. si nici nu pun etichete oamenilor pe care ii cunosc. ah, asta e rac, prea sensibil, sau taur, prea din topor, sau geaman, prea superficial. ma feresc de asa ceva. desi toate aceste insiruiri nu sunt decat perspective. ale altor oameni, care gandesc in alt mod si au o alta informatie si interpretare a informatiei.

de ce oare vrem mereu sa apartinem unui grup, sa ne definim ca facand parte dintr-o categorie? grupul oamenilor care beau lapte cu cana pe care o tin in mana stanga sau grupul gemenilor nebuni care merg desculti pe poteci de munte sau grupul celor care refuza sa creada ca inca se mai poate face ceva in tara asta sau grupul celor ca nu au nici o parere, sunt indiferenti, tacuti si muncitori, etc.

de ce ne este bine cand ne sustine cineva convingerea ca nu suntem singurii care gandesc asa?

acum 5 ani am fost pusa in situatia de a studia intr-un grup de 5 persoane, fiecare cu pregatire diferita. Un inginer, un economist, un pilot, un doctor si un licentiat in litere. si trebuia sa lucram la un studiu de caz. fiecare trebuia sa scrie propria solutie pentru studiul de caz, iar dupa aceea aveam 2 ore in care sa concepem solutia finala a grupei noastre, bazata pe solutia fiecaruia dintre noi. atunci am fost uimita sa primesc raspunsul la un de ce al meu, atat de arzator. si de atunci am inceput sa ascult oameni. sa inteleg. sa observ. perspective.

cred ca a fost cea mai interesanta experienta de invatare pe care am avut-o, care m-a ajutat sa ma finisez ca personalitate. sa inteleg ca fiecare solutie data de fiecare coleg din grupul meu era buna, doar ca era data din perspectiva proprie. a fost uimitor sa observ ca un mar poate fi privit din atatea unghiuri si sa ramana tot un mar.

desi fiecare are perspectiva sa asupra unui lucru, sentiment, persoana, totusi incercam sa gasim in toate elementul comun, care ne leaga, care ne anima sa mergem mai departe, fara de care ne-am simti ca neapartinand unei lumi, chiar si formata doar din doua persoane.