ganduri...la ceai

nu am iesit de trei zile din casa. m-am uitat pe geam. a nins. a nins frumos, cu fulgi mari si linistiti. ca intr-o poveste. a mea. am visat. am stat cu mine. si cu cana mea cu fluturi. am baut ceai. am cumparat de curand o colectie de ceaiuri naturale, be baza de ceai verde, cu diverse adaosuri, de oolong, iasomie, menta. m-am relaxat testand fiecare aroma. iasomia m-a purtat pe meleaguri orientale, cu plaje si palmieri si dans din buric, masaje cu uleiuri aromatice si mancaruri asiatice pline de sucuri si savoare. oolong m-a trimis in indepartata China, cu tainele ei de milenii si lanurile de orez la care trudesc atatia oameni, cu pagode si parcuri imense si viata ca de furnicar. iar menta m-a intors in gradina bunicii, care o folosea si pe post de condiment, la diverse mancaruri, pasamite ramas in zona din perioada ocupatiei turcesti.

m-am bucurat de fiecare clipa petrecuta cu mine. mi s-a parut ca traiesc un adevarat rasfat. nu am petrecut niciodata atat de mult timp cu mine. sa ma invat, sa ma cunosc, sa ma descopar, asa cum sunt eu de fapt, fara machiaj, fara ciorapi de nylon, fara costum de birou sau tenisi de teren, fara cosmeticale si pieptanaturi sofisticate. nici macar oja. asa cum m-a facut mama. doar eu si cu mine. am vrut sa stiu ce parfum mai am, ce culoare au ochii mei, cate kilograme am pus pe mine datorita civilizatiei, cum e sa dormi pana la ora 12, cum e sa gatesti in liniste, fara sa ai grija timpului, cum e sa te bucuri de o melodie, sa-ti lipesti nasul de geam si sa te uiti cum ninge.

si nu m-am plictisit deloc. am dansat chiar. in ritmul meu, propriu. am retrait cele mai frumoase clipe din copilarie si am ras. am retrait prima iubire si am plans. am ascultat, am invatat, am scris, am conversat cu un alt eu. am fost eu. si a fost bine. mai stati si cu voi cateodata, oameni buni. aveti nevoie de voi. fara etichete. bucurati-va!