picatura

picatura aceea era diferita fata de toate picaturile din lume. era stralucitoare, vesela si in ea se reflecta curcubeul. parca era o picatura vorbitoare. intelegea tot ce vorbeam. ne tineam de mana si ea staruia intre noi, pe obrazul tau stang. tu faceai planuri si deja proiectasem casa, gradina, insula, stiam tot si eu saltam de fericire, ca o strengarita. si picatura se misca si ea in ritmul meu. parca zambea, sugubasa ca era bagata in seama. stia ca e o picatura vesnica si se si vedea pe insula, printe palmieri, la umbra. soarele ar putea fi fatal pentru ea, dar stia ca vom avea grija de ea. si tremura de fericire. se gandea ca de acolo, din umbra, va avea grija de copiii nostri, ne va instiinta cand sunt in pericol, va fi langa noi cand vom fi fericiti sau suparati, va sti sa ne inveseleasca cand avem griji si sa participe la toate bucuriile noastre. erai incantat. mi-era teama ca zambind, picatura va aluneca de pe obrazul tau si se va rostogoli in neant. dar zambeai atat de frumos, iar ea stralucea de fericire pe pomete, colorata si increzatoare.