la indemnul unui prieten, cu care m-am conversat recent, voi incerca sa imi spun parerea despre tendinta pe care o au multi de a spune nu, provocarilor, "furtunilor" vietii, in incercarea permanenta de a cauta echilibrul.
Oare asa am fost programati de mici, sa ne ferim de primejdiile ce ne-a putea paste daca alegem calea mai riscanta, vezi: nu te sui pe scaun ca ai sa cazi, nu te juca cu cutitul pentru ca te vei taia, nu te juca cu chibriturile ca poti da foc casei, nu ai voie sa faci asta, aia si cealalta etc. Oare prin dorinta lor de a ne feri de primejdii, parintii nostri ne-au fost fara sa vrea, cei mai potrivnici dusmani in lupta noastra cu necunoscutul? Oare ce s-ar intampla daca ti-ai lasa copilul sa descopere singur ce e bine si ce e rau, ce e bine sa faca si ce e bine sa nu faca? Asta ar insemna ca fiecare ar apela la propria imaginatie si neavand ghidaj de niciun fel, ar decide singur ce sa faca si cum sa faca. Va imaginati ce haos ar domni pe planeta? Sau poate totul ar fi exemplar, pentru ca oamenii nu ar mai percepe primejdiile ca pe primejdii, poate ca a arunca in aer o cladire din cauza jocului cu focul ar fi perceput ca cel mai frumos joc de artificii sau sangele ce curge dintr-o taietura de cutit ar fi privit ca cel mai frumos colorant al bluzei de pijama :)
glumesc, cred ca fara a fi programata, omenirea nu ar exista. depinde de programator sa isi educe invatacelul in spiritul dorit sau potrivit.
Cred ca noi suntem facuti spre a ne cauta in permanenta echilibrul, acela dat de rutina si fapte normale.
Am trecut in viata si prin momente de "furtuna", am actionat de multe ori sub impulsul momentului, am savurat clipa, dar acestea sunt de multe ori extreme, care te fac sa tanjesti si mai mult dupa normalitate. Iti dai seama de ce ai pierdut numai dupa ce ai pierdut, asa-i? Un alt exemplu de idee preconceputa. Dar daca nu ar fi precedente, nu arfi nici idei preconcepute, nu am mai avea proverbe si zicatori, nu am mai avea repere si modele.
Te avanti in furtuna, dar furtuna nu este pentru oricine. Cei neinfricati se avanta, dar de cele mai multe ori sfarsesc innecati :(
Echilibru... parca vad o balanta, incercand sa aduca greutatea marfii de pe un taler la egalitate cu greautatile puse pe celalalt... ce depui, aia primesti....ce ciudata comparatie, abia acum realizez cat este de adevarat si logic: culegem ce semanam, primim ce platim, raspundem la intrebarea pusa.
dar sa revin la tema "impusa". de ce spunem nu. de frica esecului? poate. de teama de a calca pe un teritoriu nou,necunoscut? poate. din obisnuinta? poate. pentru ca am trecut prin filtrul mintii optiunile pe care le avem si consideram ca a zice da ne dezavantajeaza. poate.
Tot acel bun prieten care m-a indemnat sa scriu despre asta, imi spune ca masoara de zece ori si taie o data. tocmai asta inseamna a fi precaut, a fi in permanenta cautarea a echilibrului, e evita "furtunile" sau supararile pricinuite de actiunea de a masura doar o data.
cand am conceput acest eseu m-am gandit nu neaparat la mine, ci la majoritatea omenirii, pentru care cuvantul normalitate tinde sa se transforme in echilibru. Fiecare are modul sau de a percepe acest echilibru si factorii care contribuie la instalarea echilibrului sunt diferiti de la o persoana la alta. Uneori ceea ce numesc eu o furtuna pentru mine, poate fi ceva normal pentru interlocutorul meu sau pentru o terta persoana care trece prin aceeasi situatie.
in opinia mea, totul se reduce la perceptie. suntem ceea ce percep ceilalti despre noi. traim in comunitate si este imposibil sa ne alcatuim singuri portretul. suntem fara voie obiectul de perceptie al celor ce ne inconjoara si ne formam personalitatea in mediul in care traim, inconjurati de valori sau non-valori ce ne apreciaza :)
se spune despre cei ce nu au curaj sa se arunce in valtoare ca sunt lasi. Pana nu treci prin situatia celui pe care il acuzi, este mai bine sa nu ridici piatra!
priveste lumea prin ochii lui si vei avea o alta perceptie. legea perceptiei... cine a inventat-o a salvat omenirea de la sabloane. pe curand
glumesc, cred ca fara a fi programata, omenirea nu ar exista. depinde de programator sa isi educe invatacelul in spiritul dorit sau potrivit.
Cred ca noi suntem facuti spre a ne cauta in permanenta echilibrul, acela dat de rutina si fapte normale.
Am trecut in viata si prin momente de "furtuna", am actionat de multe ori sub impulsul momentului, am savurat clipa, dar acestea sunt de multe ori extreme, care te fac sa tanjesti si mai mult dupa normalitate. Iti dai seama de ce ai pierdut numai dupa ce ai pierdut, asa-i? Un alt exemplu de idee preconceputa. Dar daca nu ar fi precedente, nu arfi nici idei preconcepute, nu am mai avea proverbe si zicatori, nu am mai avea repere si modele.
Te avanti in furtuna, dar furtuna nu este pentru oricine. Cei neinfricati se avanta, dar de cele mai multe ori sfarsesc innecati :(
Echilibru... parca vad o balanta, incercand sa aduca greutatea marfii de pe un taler la egalitate cu greautatile puse pe celalalt... ce depui, aia primesti....ce ciudata comparatie, abia acum realizez cat este de adevarat si logic: culegem ce semanam, primim ce platim, raspundem la intrebarea pusa.
dar sa revin la tema "impusa". de ce spunem nu. de frica esecului? poate. de teama de a calca pe un teritoriu nou,necunoscut? poate. din obisnuinta? poate. pentru ca am trecut prin filtrul mintii optiunile pe care le avem si consideram ca a zice da ne dezavantajeaza. poate.
Tot acel bun prieten care m-a indemnat sa scriu despre asta, imi spune ca masoara de zece ori si taie o data. tocmai asta inseamna a fi precaut, a fi in permanenta cautarea a echilibrului, e evita "furtunile" sau supararile pricinuite de actiunea de a masura doar o data.
cand am conceput acest eseu m-am gandit nu neaparat la mine, ci la majoritatea omenirii, pentru care cuvantul normalitate tinde sa se transforme in echilibru. Fiecare are modul sau de a percepe acest echilibru si factorii care contribuie la instalarea echilibrului sunt diferiti de la o persoana la alta. Uneori ceea ce numesc eu o furtuna pentru mine, poate fi ceva normal pentru interlocutorul meu sau pentru o terta persoana care trece prin aceeasi situatie.
in opinia mea, totul se reduce la perceptie. suntem ceea ce percep ceilalti despre noi. traim in comunitate si este imposibil sa ne alcatuim singuri portretul. suntem fara voie obiectul de perceptie al celor ce ne inconjoara si ne formam personalitatea in mediul in care traim, inconjurati de valori sau non-valori ce ne apreciaza :)
se spune despre cei ce nu au curaj sa se arunce in valtoare ca sunt lasi. Pana nu treci prin situatia celui pe care il acuzi, este mai bine sa nu ridici piatra!
priveste lumea prin ochii lui si vei avea o alta perceptie. legea perceptiei... cine a inventat-o a salvat omenirea de la sabloane. pe curand
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu